După 12 ani, am plecat singură din țară. Aflați unde și cum am trăit experiența.
Categories Andreea Perju, Travel
Am evadat. Știu că sună ciudat dar așa simt. După aproape 12 ani, am zburat singură în Bonn .Viața de familie vine la pachet cu lucruri de neegalat dar ne și fură din independență. Am noroc de o familie absoult minunată care îmi poate înțelege nevoile așa că, de asta am și ales să scriu ce și cum simt.”Nevoile” astea dacă nu sunt satisfăcute, simt cum mă sting, încet, pe interior.
Mi-a fost dat să văd și să trăiesc tot felul de raportări la o relație, de la dat raportul la fiecare pas, până la libertatea de a trăi. Aleg a doua variantă pentru că sunt de părere că un om nu devine proprietarea noastră dacă avem o relație cu el. Consider că relațiile sănătoase sunt alea bazate pe încredere și înțelegere. În relațiile – proprietate, mai devreme sau mai târziu unul va ceda și va renunța. Nu e plăcut să fii urmărit la fiecare pas și să îți fie puse la îndoială alegerile și nevoile. Plus că, tot acest control este aparent. Mintea noastră este atât de întortocheată încât, cu siguranță, va găsi soluții dacă ne încolțește vreun gând în ea.
Dependența de persoane și de control vine din nesiguranța față de noi. Ne e frică să nu rămâne singuri, ne e frică să ne ascultăm gândurile și să luăm decizii după cum ne dictează propriul instict, ne e mai simplu să ne lăsăm greutatea pe umerii celuilalt. Asociem fericirea noastră cu comportamentul celor din jur și îi facem pe ei responsabili pentru ceva ce nu e așa.
Fericirea e o stare a ta, a sufletului tău, tu alegi cum vrei să fii, nu cel de lângă tine.
Și am ajuns în aeroport unde mi-am uitat bagajul pe bandă. Am ieșit ca o floare și am vrut să merg să îl văd pe Andrei, prietenul meu cel mai bun, un om pe care îl apreciez și care mi-a fost exemplu de multe ori. E medic estetician plastician și are propria clinică în Koln ( mă rog, eu aveam impresia că e în Bonn clinica dar asta e o altă poveste ). Ajung la clinică, realizez că nu am bagajul, mă întorc direct la aeroport cu același șofer. Omul îmi spune să nu mă panichez că vom găsim soluții și vedem cum facem să recuperăm bagajul. Mă întreb dacă un șofer român ar fi făcut asta?!🤔 A dat vreo 15 telefoane dar am recuperat bagajul.
Verdele din Germania e așa de frumos că nu mă mai săturam de el. M-am plimbat vreo 2 ore prin centrul Koln-ului, în aceste ore, o oră și 45 de minute am avut impresia că sunt în Bonn, noroc cu dom-ul care este impresionat și la care am ajuns a doua oară. Dom-urile toate au ceva în comun, acesta este inegalabil, poate cea mai frumoasă construcție de gen văzută de mine vreodată. Când a terminat Andrei ne-am îndreptat spre Bonn, în sfârșit acasă, unde am cunoscut-o pe micuța Sophia, care urma să fie creștinată ziua următoare. Am auzit povești despre cum se trăiește într-o comunitate, despre cum se respectă regulile, am văzut cum casele nu sunt în picățele și cu acoperișuri multicolore. Și, cel mai frumos, am descoperit o comunitate de români cu mentalitate germană dar cu căldura și unirea poporului nostru. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult : să observ românii noștri cât sunt de uniți și fericiți. Am auzit povești care m-au impresionat până la lacrimi și am trăit 3 zile absolut minunate. Am dormit cât am vrut, am mâncat, m-am mișcat în ritmul ales de mine, fără să mă pun pe loc secund… asta pentru 3 zile care mi-au încărcat bateriile pentru următoarea perioadă. Acolo oamenii sunt calmi și nu disperă.
Cineva zicea că n-ar putea trăi pentru că e prea multă liniște. Eu nu știu ce să zic, cred că m-aș putea acomoda pentru că tot verdele ăla din jur mă încarcă cu energie. Și oamenii se apreciază mai mult unul pe celălalt. Și viața e făcută să te bucuri de tine cum ești dar să te acomodezi și la o comunitate sănătoasă la cap. Vă recomand să vizitați Koln- ul dar să dați o fugă și în Bonn, ajungeți cu mașina în 30 de minute, probabil și cu trenul tot cam atât se face.
Orice ieșire din țară pentru mine e inspirație. Conștientizez mai bine ce vreau să schimb și ce vreau să las. Las și niște poze ca să înțelegeți mai bine scurta mea escapadă.