Last Updated:

Trăim în epoca online și uităm SĂ TRĂIM

Categories Andreea Perju, Gândurile mele

Am un gând la ceas de seară și vreau să-l împărtășesc cu voi. Titlul mi se adresează inclusiv mie. Primul lucru pe care îl fac dimineața este să iau telefonul în mână și să verific Instagramul iar apoi Facebook-ul. E un reflex și, chiar dacă mă bucură aprecierile voastre, realizez că e o dependență, o dorință de a „vedea” ce fac ceilalți. Am pus ghilimelele pentru că  e o himeră, oamenii afișează pe rețelele de socializare doar partea pozitivă din viața lor sau, uneori, doar ce vor ei să se vadă iar asta e un soi de minciună.

Știu că tendința, dacă citiți aceste rânduri, e să spuneți „Tocmai tu te-ai găsit să concluzionezi, tu care ești activă pe toate aceste rețele?!?”. Și nu greșiți cu nimic, aveți dreptate dar vă mărturisesc că, după atâția ani, nu mă simt atrasă de tehnologie și mi-am creat aceste conturi, îndrumată de conducerea televiziunilor cu care am colaborat și colaborez, deoarece cei care mă admirau nu reușeau să dea de mine( am citit muuuulllttttteeee scrisori de-a lungul timpului de la voi ). Nu regret, așa pot lua legătura cu mine cei care mă admiră,  cei pe care reușesc să îi inspir dar nu aleargă după senzațional. Am ales să am o imagine curată, am ales să mă distanțez foarte puțin de cea care sunt în viața reală pentru că este despre ceea ce simt, cum simt și cum vreau să fiu percepută.

Am oameni în listă pe care îi urmăresc, ne lăsăm comment-uri la poze, ne dăm like-uri dar, de fapt, în viața reală nu am dat vreodată mâna. M-am văzut cu N-persoane la evenimente și nici măcar nu am avut curaj să ne salutăm. De ce??? Răspunsul e simplu, pentru că, în viața reală nu am făcut vreodată cunoștință iar asta nu e bine deloc.

De ceva timp am luat o hotărâre, accept să lucrez în proiecte doar dacă îl cunosc personal pe cel care se ocupă. Nu mică mi-a fost mirarea  să văd că oamenii se blochează la o astfel de abordare însă  se vor obișnui cu ea. E importantă relaționarea reală, nu lumea virtuală, nu himera pe care o creăm. Eu voi alege să lucrez cu cei pe care îi simt și aproape de suflet pentru că vreau să existe încredere, nu e mereu doar despre bani.

   Doriți-vă să cunoașteți omul, cu sentimentele lui, cu slăbiciunile lui, cu punctele forte și cu punctele slabe.Aveți răbdare să îi descoperiți personalitatea deoarece legătura începe să se formeze abia după ce se trece de „virtual”. Nu pierdeți frumosul vieții crezând că știți totul de pe rețelele de socializare. Trăiți!!!

Acesta a fost gândul meu de seară împărtășit cu voi. sunt recunoscătoare că existați și gândurile voastre , nu de puține ori, mi-au dat puterea și curajul să merg mai departe, să vreau să dezvolt partea asta doar pentru că simt că cineva citește și ia în seamă ce am de zis.

2 thoughts on “Trăim în epoca online și uităm SĂ TRĂIM

  1. Frumoase ganduri Andreea, eu sunt un simplu admirator al tau si trebuie sa-ti marturisesc ca ti-am urmarit evolutia din proiectul Mondenii. Nimic nu ne indeparteaza mai mult de umanitate, simtaminte ce tin de tiparul divin sau pur si simplu de relatiile interumane ca aceste mici ecrane. Pana la urma cred ca cel mai frumos lucru este alegerea unui filtru de timp alocat, persoane si imbinarea acestora cu viata reala. Totusi, datorita acestor ecrane am avut ocazia sa te cunosc, de multe ori sa fiu inspirat de zambetul tau sau de optimismul pe care il emani. Felicitari si o seara minunata.

Dă-i un răspuns lui Mircea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *