Mda, știu că sună puțin grav, ca un titlu din cărțile de istorie, dar cam ăsta este adevărul. Am evoluat și evoluam de la zi la zi dar facem și mult rău. Facem rău de care, uneori, suntem conștienți, alteori suntem superficiali și avem impresia că ni se cuvine totul. Avem impresia că natura n-are nevoie de noi și de atenția noastră dar noi avem tot dreptul să ne bucurăm de ea, să ne pozăm lângă pomi înfloriți, să călcăm iarba în picioare, să mergem…Continue Reading „Planeta nu e doar a noastră, e bine să rămână și urmașilor noștri”
8 Martie 1997. Ultimul 8 Martie în care ți-am adus flori. Pe 9 Martie la ora 00:30 tu ai plecat definitiv iar eu am rămas. Am rămas cu un gol imens dar și cu dorința de reușită. Am știut că vei rămâne lângă mine chiar dacă sub o altă formă. Nu te vedeam dar te simțeam. Nu știu dacă asta era doar în imaginație dar mă ajuta să merg mai departe și să accept mai ușor că nu mai ești. Acum, la 22 de ani…Continue Reading „Gând adresat mamei”
Dilema mămicii moderne. De când eram însărcinată cu Mara am zis că va dormi în pătuțul ei și așa s-a și întâmplat. De-a lungul timpului, în orice apartament ne-am mutat, am avut grijă ca ea să aibă universul ei. Am fugit de disputele dintre mămici care aveau subiect dormitul cu sau fără copil. Mara e un copil care adoarme foarte ușor singurică, în maxim 5 minute de când se întinde în pat. Apoi a apărut Ada. Ne-am dorit să urmăm aceiași pași dar, surpriză, n-a…Continue Reading „Cum e mai bine : să doarmă copilul cu noi în pat sau să doarmă în patul lui?”
Iubirea. Ciudat că sunt multe de spus și, în același timp, aproape nimic. E o trăire care există în fiecare dintre noi. De copii descoperim iubirea și, în timp, “învățăm” să ne-o exprimăm. Și poate ar fi mai bine să nu “învățăm” și doar s-o trăim. Așa, ca-n copilărie când nu ne judecă nimeni, când nu ne e frică să ne arătăm iubirea, când ne bucurăm fără bariere văzându-i pe oamenii pentru care dezvoltăm sentimente. Cu cât creștem, iubirea începe să fie îngrădită de reguli,…Continue Reading „Iubirea văzută într-un ocean de ură”
Mi-e greu puțin să încep pentru că nu știu de unde. Cum să îmi așez gândurile în ordine după atâția ani în care m-ai trecut prin toate stările? La mulți ani! 62 de ani înseamnă mult și mă uit la tine și te văd altfel. Toată adolescența m-ai criticat constant și n-am visat decât la clipa când mă voi desprinde, când voi pleca de lângă tine și voi avea, în sfârșit, puterea să prind aripi. Eronat. Am…Continue Reading „Urare pentru tata”
Niciodată nu suntem pregătiți să ne despărțim definitiv. De nimeni. Dar când vine momentul final doare al naibii de tare. Simțim că ceva se rupe din noi și nu vom mai avea niciodată acel ceva. Am sufletul bucăți. Zilele acestea s-a dus, pentru totdeauna, cel pe care l-am iubit ca pe ochii din cap. Cel care m-a crescut cu bunătate și bucurie. Cel care când mă vedea, i se umezeau ochii de fericire. Cel care mă mângâia cum nimeni nu știa s-o facă și care,…Continue Reading „Cum acceptăm când se ”rup” bucăți din noi.”
Recunosc că am hotărât să scriu acest articol sub influența experienței de acum două zile (l-aș fi pus mai repede dar, din cauza oboselii, în loc să apăs ”enter”, am apăsat ”delete”, se mai întâmplă. ). Mai mult a Marei dar, credeți- mă, experiența ei e mai importantă și mai marcantă decât a mea. O să vă mărturisesc ceva, sper să nu mă judecați prea aspru, dar v-am obișnuit cu asumarea și așa va rămâne. Până anul acesta nu știam nimic despre acest sport,…Continue Reading „Ce idoli își aleg copiii noștri și care ne este aportul ?”
Am un gând la ceas de seară și vreau să-l împărtășesc cu voi. Titlul mi se adresează inclusiv mie. Primul lucru pe care îl fac dimineața este să iau telefonul în mână și să verific Instagramul iar apoi Facebook-ul. E un reflex și, chiar dacă mă bucură aprecierile voastre, realizez că e o dependență, o dorință de a „vedea” ce fac ceilalți. Am pus ghilimelele pentru că e o himeră, oamenii afișează pe rețelele de socializare doar partea pozitivă din viața lor sau, uneori, doar…Continue Reading „Trăim în epoca online și uităm SĂ TRĂIM”
E prima data. Indemnata si de intalnirea de azi cu Adina Halas am zis ca e momentul. E momentul sa dau drumul acestui blog si sa mai „rup” un blocaj din mine.De cateva luni e pregatit dar n-am fost eu. Nu cred in trend-uri si nu de asta l-am creat. L-am creat pentru mine si pentru cei care vor sa ma descopere exact cum sunt, pentru cei care ma admira pentru ceea ce sunt si stiu ca eu nu ” vand ” perfectiune. Imi…Continue Reading „Despre mine”